Palazzo Santal Formula

Sfârșit de după-amiază într-o cameră interioară liniștită a unui palazzo florentin: un perete tencuit, color umbră adâncă, o singură rază de soare oblică și, pe o consolă de piatră cenușie, un cașmir ivoriu pliat, peste care se întind ramuri lungi de iasomie albă, alături de două blocuri netede, lustruite, de lemn de santal și cedru. Deschiderea este scurtă și luminoasă — bergamotă și coajă de lămâie, un punct viu de măr verde și o șoaptă de migdală amară — și cedează aproape imediat florii. Iasomia se desfășoară apoi, uscată și petaloasă, plutind într-o lumină de iasomie limpede, aerisită, cu o nuanță cremoasă de lăcrămioare și condimentul călduț al cuișoarelor și garoafei, încălzite de soare. Încet se așază pe un mosc de cașmir moale și curat, peste lemn de santal neted și cedru uscat, lăsând la sfârșit doar un fir de vanilie. Un studiu despre cum două fețe ale iasomiei, un petal și un aer, împart inima, în timp ce o bază largă de mosc și lemn o ține aproape de piele.